Craciun fericit!

Deschide usa creștine, sa-ti intre-n casa iubire, voioșie, dărnicie, speranța! Astazi, s-a născut Hristos, Mesia Cel cu chip luminos. Primește-L si bucura-te! Luminează-ti chipul uitându-te la cer! Mângâie-ti auzul cu un colind! Spune cu glas duios te iubesc! Deschide-ti bratele pentru îmbrățișări! Lauda si canta si bucura-te! Astazi, ti se mai da o șansa sa vezi cat esti de iubit, cat esti de frumos, cat esti de bun. Astazi, ti se mai da o șansa sa ierți. Iarta! Sufletul tau nu are loc pentru ranchiuna. Astazi, ti se mai da o șansa sa-ti arati milostenia, asa ca daruieste celui ce n-are. Astazi, fa loc in inima ta pentru toate lucrurile bune ce va sa vina. Alunga din ea deznădejdea! Alunga din ea Tristețea! Alunga din ea tot ce nu iti folosește! Fii fericit! Astazi este Craciunul!

N-avem probleme, avem lecții de învățat.

Când trecem prin momente dificile, n-ar trebui să ne plângem, ci ar trebui să ne întrebăm care este lecția pe care trebuie s-o învățăm. Uneori, chiar ne și punem instinctiv întrebarea: „De ce mie mi se întâmpla asta?”, dar dăm altă conotație acestei întrebări. O luam mai degrabă ca pe o „pedeapsă divină”, când de fapt, este o lecție pe care trebuie s-o învățam. Tocmai aceste lecții ne fac mai puternici, bineînteles dacă știm să punem corect întrebarea pentru a găsi răspunsul. În loc să ne lamentăm, ar trebui în primul rând să acceptăm. Știu, acum vei spune: „cum naiba să accept dacă eu am rămas fără serviciu?”  Iți recomand să cauți mai profund în spatele „problemei”, să afli care ar putea fi motivul pentru care treci prin ea. Pot fi multe motive, însă toate se rezumă la două, care sunt cele mai importante. Ori tu ai atras problema, și ar trebui să schimbi ceva în tine, ori te așteaptă ceva mai bun. In primul rând privește  „problema” ca pe o situatie. Situația e pozitiva, problema e negativă, iar noi suntem pozitivi, nu? Privește-o din toate unghiurile și fă următorul exercițiu: imaginează-ți că-ți pui toate „problemele” într-un sac și că-l dai altcuiva. Apoi imaginează-ti că tu iei sacul cu problemele celuilalt. E greu nu? Nu-i așa că-ți vrei înapoi sacul? Normal că-l vrei, că acolo sunt „problemele” tale, pentru care știi în interiorul tău că ai și soluțiile. Si mai e o vorbă de care trebuie să ținem seama: pe drumul bătătorit nu te scufunzi în noroi. Drumul fiind bătătorit cu „probleme” acceptate și lecții învățate. Dacă „soarta” nu ne-ar da astfel de lecții, am fi asemeni unui drum pe care nimeni nu a trecut. Si n-am putea susține nici măcar un toc de pantof, că s-ar scufunda.

Așadar, acceptă situațiile dificile și caută în ele lectiile pe care trebuie să le înveți și învață-le!

 

 

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

„Nu lăsa pe nimeni să-ti umble prin minte cu picioarele murdare!” Iartă și nu critica!

Nu suntem responsabili doar pentru viața noastră, pentru că viața noastră influențează și vieți viitoare. Sună metaforic, însa nu e deloc asa.

Asa cum se transmite ADN ul, așa se transmit și sentimentele puternice, precum iubirea, ura, vinovăția, furia. Aceste sentimente se „lipesc” efectiv de celulele noastre.  Simte furie, și vei vedea că-ti răspunde stomacul, simte vinovăție, și vei vedea că parcă ți se taie respirația. Simte iubire și vei vedea că prinzi aripi și ești usor. Pe toate acestea le transmitem și urmașilor noștri. Si nu o spun eu, o spun sutele de cercetări făcute în neuroștiință.

Dar, nu trebuie să ne speriem. Putem schimba sentimentele pe care vrem să le trăim și să le transmitem mai departe. Si noi, la rândul nostru, am primit de la strămoșii noștri diferite sentimente și programe cognitive. Putem schimba ce lăsăm ca moștenire și ce trăim noi,  înlocuind în fiecare clipa, sentimentele „parazit” cu sentimente active și vitalizante: din iubire, bucurie, compasiune, mărinimie, iertare, dărnicie etc.

Fii tu cel care schimbă lumea. Mai ales acum că se apropie Craciunul, încearcă sa experimentezi toate sentimentele bune, si încearcă prima oară cu iertarea. Dacă ierți, nu judeci și nu critici, nu mai lași pe nimeni să-ti umble prin minte cu picioarele murdare.

Ca să putem schimba  gândurile negative în gânduri pozitive, mai întâi trebuie să conștientizăm tot ce ne trece prin minte. Dacă vrei să afli care sunt gândurile și credințele care te sabotează, fă următorul exercițiu:

Poartă la mână un elastic de bani și trage de el de fiecare dată când observi că ai avut un gând negativ. (Vei fi uimit când vei vedea de câte ori te vei ciupi J), apoi înlocuiește gândul negativ cu unul pozitiv, de vibrație înaltă.

Ce face exercițiul?

Te ajută să-ți controlezi gândurile

Te ajută să te cunoști mai bine

Te ajută să faci pași spre schimbarea în bine

Te ajută să scapi de sentimentele negative moștenite

Spor la ciupit!

Să recuperăm cheia Crăciunului!

Vine Crăciunul, dar parcă nu-l mai simt ca altă dată…. Am tot auzit această frază zilele acestea. Păi să analizăm! Craciunul a fost, este și va fi mereu așa: dătător de speranță, iubire, nou, împrospătare, credință. In fiecare an, sărbătorim același eveniment, Nașterea lui Iisus Hristos. Nimic nu s-a schimbat. S-au schimbat doar credințele. Crăciunul e vazut de mulți ca o perioadă de desfătare, mâncare multă, zile libere, distracție etc. Daca întrebăm un copil de până în 10 ani, el va avea același zambet când se gândește la Crăciun, așa cum îl avea și la 6 ani. Stie că e o perioadă plină de iubire, când el va primi de la trimisul lui Dumnezeu, Moș Crăciun, cadouri. Atmosfera și-o creează singur. Iși pune speranța că Moșul l-a vazut tot anul și știe că a fost cuminte, are credința că Moșul e bun, și chiar dacă a mai facut „rele” îi va pune cu siguranță ceva sub brad. Și stie că Moșul iubește toți copiii, fie ei deștepți, cuminți, zburdalnici. Așadar, copiii au și speranță, și credință, și iubire. Exact ce semnifică Nașterea lui Iisus. Aici este cheia pe care mulți dintre noi au pierdut-o. Bat la ușa Crăciunului că poate cineva le va deschide, când de fapt, ei trebuie să caute cheia pe care au avut-o când au fost copii și s-o folosească. Cheia constă în iubire, credință și speranță. Dacă le simtim pe toate acestea, și nu ne gândim numai la mâncare, distracție și desfătare, putem spune în fiecare an: Ce frumos este Craciunul! A fost frumos, este frumos și va fi mereu: cu iubire, speranță și credință.