Să recuperăm cheia Crăciunului!

Vine Crăciunul, dar parcă nu-l mai simt ca altă dată…. Am tot auzit această frază zilele acestea. Păi să analizăm! Craciunul a fost, este și va fi mereu așa: dătător de speranță, iubire, nou, împrospătare, credință. In fiecare an, sărbătorim același eveniment, Nașterea lui Iisus Hristos. Nimic nu s-a schimbat. S-au schimbat doar credințele. Crăciunul e vazut de mulți ca o perioadă de desfătare, mâncare multă, zile libere, distracție etc. Daca întrebăm un copil de până în 10 ani, el va avea același zambet când se gândește la Crăciun, așa cum îl avea și la 6 ani. Stie că e o perioadă plină de iubire, când el va primi de la trimisul lui Dumnezeu, Moș Crăciun, cadouri. Atmosfera și-o creează singur. Iși pune speranța că Moșul l-a vazut tot anul și știe că a fost cuminte, are credința că Moșul e bun, și chiar dacă a mai facut „rele” îi va pune cu siguranță ceva sub brad. Și stie că Moșul iubește toți copiii, fie ei deștepți, cuminți, zburdalnici. Așadar, copiii au și speranță, și credință, și iubire. Exact ce semnifică Nașterea lui Iisus. Aici este cheia pe care mulți dintre noi au pierdut-o. Bat la ușa Crăciunului că poate cineva le va deschide, când de fapt, ei trebuie să caute cheia pe care au avut-o când au fost copii și s-o folosească. Cheia constă în iubire, credință și speranță. Dacă le simtim pe toate acestea, și nu ne gândim numai la mâncare, distracție și desfătare, putem spune în fiecare an: Ce frumos este Craciunul! A fost frumos, este frumos și va fi mereu: cu iubire, speranță și credință.