In vremurile nu de mult apuse, nu era o casa in care sa nu gasesti un ac de siguranța. Eu tin minte ca mamei nu-i lipseau aceste ace. Ca avea sau nu nevoie de ele, ea le folosea. „Si ce daca fusta are si fermoar si nasture, eu imi pun si un ac de siguranța,sa fiu sigura ca nu imi cade” imi răspundea de fiecare data cand o întrebam de ce il folosește. Eu atunci ma întrebam: de unde avea atata nesiguranța. Acum stiu ca putea fi vorba de neîncredere in sine si in exteriorul ce ii înconjura, fapt care ii facea atunci pe multi sa simta nevoia folosirii unui ac de siguranța. Si ce era mai „amuzant” si culmea, fustei i se deschidea mereu nasturele din cauza acelui ac de siguranța. Asta pentru ca acul era asezat cat sa strângă betelia fustei mai mult decat o făcea nasturele. Astfel, nasturele care reprezenta siguranța inițială, fireasca si naturală ceda mereu in fata acului de siguranța. Eu înțeleg ca exagerarea protecției si siguranței duce la „accidente”. Din ce izvora atata nesiguranța in vremea aceea nici nu cred ca are rost sa ne mai întrebam. Insa, un semn de întrebare ar trebui sa punem acum: oare noua ne-au transmis nevoia de ace de siguranța? La propriu, imi permit sa cred ca nu, la figurat cred ca majoritatea cauta ace de siguranța. Insa, ar trebui sa reținem ca nimic nu exista fara siguranța inițială, adica fara acea „forța” care face ca „lucrul” sa existe. Orice este in plus pentru sporirea siguranței nu face altceva decat sa destabilizeze siguranța inițială.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Orizonturi culinare pentru alergici 