Am fost învătați ca suntem slabi daca spunem te iubesc. Am fost învătați ca nu trebuie sa ne arătam iubirea ca sa nu li se urce la cap celor cărora le spunem. Am fost învătați ca pe copii trebuie sa-i pupam doar in somn, ca altfel nu ne asculta. Pe scurt, am fost învătați ca iubirea o simti tu pentru tine, si nu trebuie spusa in gura mare, iar de arătat trebuie s-o arăti rar. Mai ales generația parinților noștri a învățat asta. Si bineinteles, părinții ne-au transmis si noua. Si culmea, nu spunem „te iubesc” exact persoanelor pe care le iubim cel mai mult: parinților, fraților, copiilor. Am observat ca generația mea a reușit sa mai spargă aceasta „bariera”, ceea ce este un lucru îmbucurător, copiii noștri primesc programe cognitive înfloritoare, vor fi capabili sa-si arate iubirea. O vor face fara teama, fara rezerve. Asa si trebuie, pentru ca avem de toate, dar n-avem timp. Redau in continuare un articol pe care l-am scris in momentul in care am realizat cat de important este sa spui „te iubesc” la momentul potrivit.
Avem de toate! N-avem timp! El niciodată nu a fost prietenul nostru. El trece si ia cu el momentele, oamenii. Ne ia tot ce am iubit, ce n-am iubit, ce ne-a placut si ce nu ne-a placut. Trebuie sa profitam de el. El se măsoară-n clipe, zile, ani. Eu la ani ma gândesc acum. La anii de care puteam sa profit si n-am facut-o. Puteam sa-mi arat iubirea si n-am facut-o. O simțeam, dar de arătat sau de spus, n-am arat-o si n-am spus-o. N-am facut-o cu gândul la clipele viitoare si la anii viitori. Ma gandeam ca peste câteva clipe, câteva zile, câțiva ani voi reuși sa rup barierele si sa-mi arat iubirea fata de omul de langa mine. N-am profitat o clipa de momentul prezent. Simțeam iubirea fata de el, dar am așteptat alte momente, in care sa pot sa i-o arat, sa i-o spun. Si n-am reușit s-o fac. N-am reușit pentru ca timpul mi l-a luat. Iubirea a ramas si parca-i mai mare ca oricând. Ce fac acum cu ea? Cum sa i-o arat? Cum sa i-o spun? Ea a fost tot timpul, de ce n-am arătat-o atunci cand el era? De ce nu i-am spus-o atunci? Am atata iubire pentru el. I-o spun acum, încerc sa i-o arat, dar pe el nu-l mai am, sa pot sa-i vad fericirea cand ii spun te iubesc, cand il imbratisez. Timpul mi l-a luat. Mi l-a luat fara sa ma anunțe si fara sa-mi dea răgaz sa i-o spun, sa i-o arat. Mi l-a luat, si cred ca el n-avea habar cata iubire am pentru el. Simt ca mi se frânge inima de-atata iubire si dor. Acum il caut in orice. In frunze, in păsări, in adiere de vânt, in orice. Poate, poate ii trimit cumva iubirea s-o simtă, s-o audă. Te iubesc, tatutule(tata)!Tot timpul te-am iubit. Iarta-ma ca nu ti-am spus-o si iarta-ma ca nu ti-am arătat-o in fiecare clipa! Am avut atata timp, si n-am facut-o. Nu m-am bucurat de tine, de noi, asa cum ar fi trebuit. Ma rog acum in fiecare clipa, sa te mai vad, sa te mai întâlnesc macar o data si sa-ti spun îmbrățișându-te, cat de mult de iubesc. Tu, cititorule, fa-o acum! Nu lasa sa treacă clipele, zilele, anii crezând ca ai timp sa le spui oamenilor dragi cat ii iubesti. Spune-le acum! Avem de toate, dar n-avem timp.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Mi-ai lasat fara cuvinte!! Este asa adevarat
ApreciazăApreciat de 1 persoană